Inel episcopal.

Inel episcopal.

Un tip de inel purtat de un episcop, cu ocazia consacrării, uneori şi după aceea. Forma nu este specificată, dar Sinodul de la Milano (sec. VII) a decretat că astfel de inele trebuie să fie din aur pur, montate cu o gemă negravată; de aceea, exemplarele timpurii au doar câte o piatră brută. În Anglia aceasta este, de obicei, safir (uneori ametist).

Astfel de inele au fost purtate pe mâna dreaptă, iar mai recent pe al treilea deget de la mâna stângă. Deşi în prezent este purtat un singur inel de acest tip, în trecut episcopii purtau mai multe, uneori mai multe pe un singur deget (ocazional peste mănuşă).

Fiecare inel era făcut pentru un episcop anume, uneori fiind îngropat cu acesta; deşi era obiceiul ca un episcop să fie îngropat purtând un inel, nu întotdeauna acesta era inelul de consacrare. Datorită acestui fapt, multe inele descoperite în morminte episcopale nu sunt „inele episcopale”.

Din sec. XIII li s-a acordat şi abaţilor dreptul de a purta un astfel de inel; din vremea lui Edward I fiecare inel al unui episcop sau abate trebuia predat Coroanei, dar legea se pare că nu a fost impusă cu stricteţe; uneori era predat / sau îngropat cu episcopul decedat un substitut mai ieftin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s