Faberge, artistul-bijutier (I).

Faberge, artistul -bijutier(I).

Faberge „peacock-egg”

Printre istoricii de artă s-a dezbătut, în discuţii îndelungate, dacă Faberge poate fi numit un artist, sau descrierea mai precisă ar fi cea de artizan. Dacă definirea unui artist este o persoană care se exprimă într-un mod extrem de individual, printr-un act personal de creaţie, folosindu-şi talentele indiferent de mediul ales, atunci Faberge nu a fost un artist. În schimb, a fost geniul care a condus o mare organizaţie, ce folosea-în perioada de vârf-sute de oameni, producând mii de obiecte, cu dreptul de a fi numite Faberge, deşi nu erau realizate de acesta.

Într-adevăr, nu există nici o dovadă că vreuna dintre piese a fost executată de către acesta, sau că oricare dintre desene a făcut-indiscutabil-de către el. Dar toate probele de care dispunem, din surse primare, colegi şi membri ai familiei, arată influenţa pe care a exercitat-o, şi cum a făcut posibil pentru înfloritoarea sa organizaţie să producă o gamă largă de obiecte, toate purtând stilul său unic, inconfundabil.

După Bainbridge şi alţii, Faberge era un om reticent; dar a fost neobişnuit de direct într-un interviu oferit gazetei ruseşti Stoliza i Usadba, în ianuarie 1914, în care îşi exprimă fără dubiu părerea despre sine, în dezbaterea privind artiştii şi artizanii:

„Clar, dacă compari obiectele mele cu cele ale altor firme, precum Tiffany , Boucheron şi Cartier, vei descoperi-desigur-că valoarea lor este mult mai mare decât a celor pe care le fac eu. În ceea ce-i priveşte, este posibil să găseşti la ei pe stoc un colier de 1.500.000 ruble. Dar, fireşte, oamenii aceştia sunt negustori, şi nu artişti-bijutieri. Pe mine mă interesează puţin lucrurile scumpe, dacă valoarea lor constă în numărul diamantelor sau perlelor.”

 

Anunțuri

Diamantul albastru Hope (II).

Diamantul albastru Hope(II).

diamantul hope

Greutatea diamantului brut: 110,50 carate;

Greutatea actuală, tăiat: 45,52 carate;

Forma: perniţă (cushion-cut);

Culoarea: Fancy Deep grayish blue;

Claritate: VS1

Istoria diamantului cunoscut în prezent drept Hope începe în India, la mijlocul sec. XVII, când Jean Baptiste Tavernier

Jean Baptiste Tavernier

a cumpărat un diamant albastru-safir, pe care l-a numit Albastru Tavernier / Tavernier Blue. În 1669 a vândut piatra regelui Franţei, Louis XIV, ulterior fiind cunoscută drept The Blue Diamond of the Crown, rămânând în posesia familiei regale până în anul 1792.

Henry Philip Hope

Dispărut în timpul jafului de la Garde Meuble, a reapărut în Londra unde, cândva înainte de 1839, a fost cumpărat de Henry Philip Hope, care i-a dat numele familiei sale; s-a aflat în posesia acesteia până în 1901. Apoi a avut proprietari în Turcia şi Franţa.

Pentru a spori atractivitatea pietrei, Pierre Cartier (Paris) s-a folosit de poveşti imaginare, şi de exagerarea adevărului, inventând faimosul „blestem”, conform căruia fiecare proprietar al acestui diamant va fi urmărit de ghinion.

În 1911 piatra a trecut Atlanticul, fiind cumpărată de la Cartier de bogata moştenitoare Evalyn Walsh McLean, pentru 180.000 dolari (cca. 300 kg. aur 24K). Tratat regeşte mai bine de două secole, diamantul Hope s-a bucurat în noua patrie de puţin respect: a fost ţinut într-o cutie de pantofi, şi împrumutat prietenilor pentru a-l purta (unul din aceştia fiind câinele Mike, din rasa Great Dane).

McLean a murit în 1947; moştenitorii ei au vândut piatra pentru a-i achita datoriile, fiind achiziţionată în 1949-împreună cu alte bijuterii ale acesteia-de Harry Winston, contra sumei de 1,3 milioane dolari.

În 1958 Winston a donat diamantul albastru către Smithsonian Institution, Washington, D.C., unde încă se află expus. Se spune că ar fi cea mai populară atracţie a muzeului.

 

Centre de tăiere a diamantelor (II).

Centre de tăiere a diamantelor (II).

TEL AVIV

Când Adolf Hitler a invadat Olanda şi Belgia în 1940, mulţi tăietori evrei de diamantes-au îndreptat către spre teritoriul actualmente Statul Israel. Din anii 1970, Tel Aviv a devenit unul dintre centrele cele mai mari de tăiere a diamantelor din lume.

La început, Israelul s-a concentrat pe procesarea diamantelor mici dar, în anii 1980, a devenit un producător de top de diamante mari şi tăieri fantezie. Astăzi, Tel Aviv se concentrează pe inovaţiile tehnologice şi producerea unor forme fantezie tăiate cu precizie.

Industria israeliană a diamantelor exportă pietre şlefuite în valoare de cca. 4 miliarde dolari anual, cca. 2/3 dintre acestea fiind destinate pieţei nord-americane.

ANTWERP / ANVERS

Încă din perioada Evului Mediu, Antwerp a dominat comerţul european cu pietre preţioase. Din anii 1400 oraşul a devenit un centru comercial şi manufacturier de frunte al diamantelor. În anii 1900, Antwerp a devenit binecunoscut pentru diamantele mari care erau tăiate aici.

Fără îndoială, oraşul este centrul mondial al comerţului cu diamante brute, şlefuite, şi industriale. În mod curent, valoric, 80/100 din diamantele brute, şi cca. 50/100 din diamantele şlefuite (valorând în total cca. 20 miliarde dolari) trec anual prin Antwerp. Unii dintre cei mai importanţi sightholders ai companiei De Beers îşi au sediul aici, oraşul fiind-de asemenea-centrul major pentru tranzacţionarea diamantelor care circulă în afara canalelor de Beers.

NEW YORK

Pe lângă faptul că este un centru foarte specializat de tăiere (notă: vezi în blog şi art. dedicat lui Antonio „Nino” Bianco), oraşul New York este un centru comercial major, rivalizând ca influenţă Antwerp şi Tel Aviv. Facilităţile vamale locale ajută circulaţia a cca. 1/2 din totalul diamantelor destinate pieţei americane.

Datorită costului ridicat al forţei de muncă din New York, industria diamantelor locală este specializată în tăierea diamantelor mari, de înaltă calitate. Tăietorii de aici sunt cunoscuţi pentru diamantele extraordinare, pe care le produc pentru cei mai bogaţi clienţi din lume.

RUSIA

Tăierea diamantelor în Rusia a început la fârşitul anilor 1600, în ateliere mici; dar, odată cu descoperirea unor mari rezerve în Siberia, în jurul anului 1955, industria de tăiere şi şlefuire a diamantelor din Rusia s-a extins, dobândind recunoaşterea internaţională.

Tăietorii din Rusia pun accentul pe calitate, iar diamantele prelucrate aici au devenit faimoase pentru excelentul lor finisaj. Recunoscând măiestria acestora, De Beers a făcut una dintre firmele de aici sightholder, în anii 1990. Rusia taie diamante brute din surse proprii, precum şi diamante brute de calitate gemă provenind de la De Beers.

THAILANDA şi CHINA

Thailanda are o îndelungată istorie în finisarea pietrelor preţioase colorate, Bangkok-ul făcându-şi un nume şi în manufacturarea diamantelor.

Sprijinul puternic venit din partea guvernului a ajutat substanţial industria de tăiere a diamantelor din China. Ţara s-a specializat în diamante rotunde, bine tăiate, produse din pietre brute de bună calitate. Producţia a crescut la tăierile prinţesă sub 20 puncte / bucată (0,02 carate); multe centre de tăiere din lume trimit-în prezent-pietrele pentru a fi prelucrate în fabricile chineze.

CANADA

Canada a apărut recent pe scena manufacturării diamantelor, câteva mine noi de diamante dezvoltându-se în tundra izolată din nordul ţării.

Guvernul din Northwest Territories doreşte ca manufacturierii locali să profite de marea cantitate de diamante brute ascunse sub gheaţă; drept rezultat, guvernul asigură sprijin financiar şi pregătire, iar proprietarii primei mine canadiene de diamante, Ekati, au convenit să vândă 10/100 din cele mai fine diamante brute localnicilor. Una dintre fabricile de aici şlefuieşte cca. 1000 carate / lună.

 

Inel din argint cu safir,rubin si diamant

Inel din argint si aur cu rubin natural taietura cabochon ( 12mm x 8mm ) , safir natural ( 12mm x 8mm) taietura cabochon si diamant taietura brilinat de 0.01ct. culoare ” G ” , calitate ” SI ” . Pietrele sunt tintuite in aur galben 14k .
Masura inelului este 56 ” 16 „.

Contact: 0729462492 Andrei

Pret : 450lei

Centre de tăiere a diamantelor (I).

Centre de tăiere a diamantelor (I).

Indiferent de calea pe care o parcurg, diamantele trebuie să treacă printr-un centru de tăiere, un loc în care se află un mare număr de firme de tăiere a diamantelor. Câţiva factori determină modul în care operează aceste centre: obiceiuri locale, reglementările guvernului, costul muncii, preţurile, varietatea diamantelor disponibile.

Fiecare centru de tăiere are propria sa identitate: unul poate fi cunoscut drept cel mai bun loc pentru diamantede înaltă calitate, altul pentru diamante mici. Unele sunt zone comerciale libere, unde nu sunt aplicate taxe sau tarife.

Unele centre de tăiere, precum Antwerp / Belgia, şi New York / SUA, sunt de asemenea centre majore de comercializare, unde diamantele sunt vândute şi cumpărate. Centrele comerciale sunt situate peste tot în lume, în general în zone urbane mari. Un factor cheie a unui centru comercial este bursa diamantelor, care este un club unde se întâlnesc dealerii de diamante, pentru a cumpăra, vinde, şi a face schimb de informaţii de profil.

Centrele majore de tăiere a diamantelor se află în India, Belgia şi Israel; actualmente aceste locaţii trebuie să facă faţă concurenţei din Thailanda şi China. Ţările asiatice au mare parte din aceleaşi tehnologii moderne, dar costul forţei de muncă este mult mai redus. De asemenea, la începutul sec. XXI Canada a început să se afirme ca un centru de tăiere.

INDIA

Industria indiană de tăiere a diamantelor este concentrată în statele Gujarat şi Maharashtra, în apropiere de centrul comercial din Mumbai (Bombay).

Creşterea rolului Indiei pe piaţa diamantelor şlefuite este strâns legată de descoperirea, în 1979, a minei de diamante Argyle, Australia de Vest. Producţia acestei mine a invadat piaţa cu o cantitate enormă de pietre brute, potrivite pentru a produce diamante şlefuite mici. Tăierea diamantelor mici, cu valoare redusă, are mai mult sens într-o ţară ca India, decât într-una în care salariile mari ar face procesarea lor neprofitabilă.

Majoritatea diamantelor finisate în India cântăresc mai puţin de 3 puncte (0,03 carate); dar aceste geme minuscule reprezintă o parte uriaşă din diamantele şlefuite în lume: cca. 90/100 per greutate, şi cca. 35/100 per valoare, la preţ en-gross. Tăietorii de diamante din India sunt recunoscuţi pentru abilitatea lor de a transforma pietre brute, dificil de finisat, în cele mai bine şlefuite diamante posibil.

La sfârşitul anilor 1990 India se situa pe primul loc în ce priveşte volumul diamantelor şlefuite, urmată de Israel, Belgia, SUA şi Thailanda. În 1996 tăietorii indieni au produs cca. 750 milioane diamante finisate, 9/10 din cele şlefuite în lume. În anul 2000 erau implicaţi, într-un fel sau altul, cca. 650.000 indieni, iar diamantele şlefuite au fost principalul articol exportat de India.