VERDURA-Viaţa şi opera unui artist bijutier (XVI).

VERDURA-Viaţa şi opera unui artist bijutier (XVI).

Atmosfera în interiorul palatului, cu camerele sale întunecate, amintea uşor de cea a unui cavou; din fericire pentru tânărul Fulco, străbunicul său, Fulcone Santostefano, fusese un colecţionar entuziast, deşi uneori lipsit de discernământ. Acesta adunase de toate, de la fosile şi scoici, sticlărie de Murano, până la incunabule.

În galeria picturilor, scene cu martiri şi sihaştri, „savurând distracţiile lor favorite, aruncatul cu pietre unii în alţii, sau privitul în gol, pe jumătate dezbrăcaţi”, erau amestecate cu pânze înfăţişând „femai despletite şi satiri pofticioşi, într-un vârtej de struguri purpurii şi bucăţi de pepeni”.

Dincolo de poartă se afla întregul Palermo, cu „palatele prea mari, bisericile prea aurite, colosale arcade conducând spre grădini minuscule, şi scări interioare care nu duceau nicăieri”.

În vara lui 1915 au venit, în cele din urmă, veşti îmbucurătoare pentru Carolina: Curtea Civilă din Palermo a dat un verdict împotriva moştenitorilor masculini ai prinţesei Niscemi, declarând că aceasta a murit fără a lăsa un testament. Dar victoria a fost de scurtă durată, o echipă de avocaţi ai lui Corrado atacând decizia. În cele din urmă, părţile au ajuns la o înţelegere.

În acest punct, deşi Fulco era pe cale să termine liceul Umberto I, dezbaterile legate de posibilităţile alegerii unei profesiuni au devenit academice. Nu erau bani pentru a-i susţine o carieră în diplomaţie, nici pentru a-l trimite la Academia navală din Leghorn (notă: Livorno), cum se întâmplase cu unchiul Alessino. Acum circumstanţele impuneau intrarea lui Fulco în armată, nu într-un regiment strălucitor, precum Lăncierii Albi ai tatălui său, ci ca unul din zecile de mii de recruţi sub vârsta legală, cunoscuţi drept „ragazzi del novantanove”, „băieţii din 99”. Aceştia, cu vârsta de 17 ani, fuseseră chemaţi la arme datorită situaţiei disperate în care se afla Italia, după pierderile din 1916.

Mai târziu, Fulco avea să glumească, afirmând că s-a înrolat nu din patiotism, ci pentru că dorea să devină ofiţer. Numit sublocotenent în infanteria alpină, Fulco a fost avansat locotenent, şi trimis pe frontul din Isonzo. În 24 octombrie 1917 a fost la Caporetto (în prezent Kobarid, Slovacia), unde Armata a 14-a austro-germană a provocat Italiei cea mai grea înfrângere pe care a suferit-o vreodată: 40.000 de victime, 300.000 de prizonieri, şi o umilitoare retragere de peste 100 kilometri.

Fulco a suferit o rană serioasă la umăr, fiind trimis acasă pentru refacere. Iubitoarea sa familie şi Palermo îl aşteptau, dar „zilele însorite de vară” se sfârşiseră pentru totdeauna.

VERDURA-Viaţa şi opera unui artist bijutier (XV).

VERDURA – Viaţa şi opera unui artist bijutier (XV).

O scrisoare din partea prinţesei către avocatul ei a fost găsită printre documente: „Voinţa mea, în legătură cu testamentul despre care am vorbit alaltăieri, este aceasta: îl numesc pe nepotul meu, Corrado Valguarnera, drept legatar universal, iar pe tatăl său, fiul meu Giuseppe Valguarnera e Favara, prinţ de Niscemi, uzufructuarul proprietăţilor disponibile”. Datat 5 septembrie 1906, şi semnat în clar Maria Favara, prinţesă de Niscemi.

Cele trei fiice ale prinţesei au fost răvăşite, dar nici una mai mult decât Carolina, a cărei întreagă viaţă se petrecuse pe orbita unei mame despotice, dar binevoitoare în aparenţă. Deşi primogenitura fusese abolită demult, se aştepta ca prinţesa să-l favorizeze pe singurul ei fiu supravieţuitor; dar nu şi-a imaginat nici o clipă că ea şi-în particular-Maria Felice şi Fulco, vor fi daţi complet la o parte.

Giuseppe Valguarnera di Niscemi a cerut ca însemnarea mamei sale să fie considerată un testament legal valabil, surorile sale nemaiavând altă cale decât să-l atace în instanţă.

Între timp, cei patru Santostefano au experimentat dubioasa noutate a unei vieţi de familie. Cu timpul, Giulio (notă: tatăl lui Fulco, soţul Carolinei) a ajuns oaspete în propria sa casă: Carolina a fost de acord să-i acopere datoriile, întâi în schimbul unei părţi din Palazzo Verdura, apoi a deplinei proprietăţi. Devenise pentru copiii săi ţinta glumelor; aceştia îl numeau Giulietto, un diminutiv mai curând neruşinat decât afectuos.

Traiul împreună nu însemna şi împărţirea aceluiaşi acoperiş, deoarece Palazzo Verdura nu era compus dintr-unul, ci din trei palazzi separate, plus o casă, aranjate haotic în jurul unei grădini, şi a unor curţi interioare atât de înguste, încât nu vedeau niciodată lumina zilei.

Pentru Fulco, impresionat de faptul că palatul fusese construit pe locul unui vechi cimitir arab, structura aceasta întortocheată părea „mai curând un kasbah, decât un palat”.

Muzeul Palatului Naţional, Taiwan / National Palace Museum, Taiwan.

Muzeul Palatului Naţional, Taiwan / National Palace Museum, Taiwan.

http://www.npm.gov.tw

Cu peste 600.000 de obiecte, din care permanent expuse câte 20.000, Muzeul Palatului Naţional din Taiwan este al III-lea ca mărime din lume, după Smithsonian şi Ermitaj.

Modul în care toate aceste piese, de o inestimabilă valoare, au fost protejate de către Republica Chineză (Kuomintan / Guomindang) lui Jiang Jieshi / Ciang Kai-şek, şi transportate cu pierderi minime în insula Taiwan, în timpul războiului civil şi a invaziei japoneze a Chinei, este în sine o realizare extraordinară; iar site-ul menţionat mai sus, în mod excepţional bine conceput, vă va oferi informaţii suplimentare.

Un altul,

http://en.wikipedia.org/wiki/National_Palace_Museum

(fără versiune în limba română).

Tezaurul imperial din Palatul Topkapî, Istanbul.

Tezaurul imperial din Palatul Topkapî, Istanbul.

Într-o postare mai veche am atras atenţia cititorilor asupra diamantului Lingurarul / Kasikci / Spoonmaker

http://en.wikipedia.org/wiki/Spoonmaker’s_Diamond

(versiunea în limba română inexistentă).

O trimitere pe care o consider utilă,

http://en.wikipedia.org/wiki/Topkapi_Palace

Notă: autorul acestui blog a vizitat personal Tezaurul.

Tezaurul de la Turnu-Măgurele (jud. Teleorman).

Tezaurul de la Turnu-Măgurele (jud. Teleorman).

Cf. op. cit.

„Tezaurul de la Turnu-Măgurele (jud. Teleorman), descoperit în anul 1880 în perimetrul oraşului cu ocazia construirii unei case. Pînă la intrarea sa în colecţiile statului, a trecut pe la colecţionari particulari şi nu se cunoaşte componenţa iniţială.

Azi conţine: cinci manşoane cilindrice din tablă de aur, cu extremităţile răsfrînte spre exterior ca buza vaselor din ceramică şi avînd pe centru un brîu ornamental în relief compus din nervuri rotunde realizate „au repousse”; un obiect sferoidal din electrum (notă: aliaj natural din aur şi argint) cu polii tăiaţi (înveliş de sceptru?); un tubuşor cilindric din foaie subţire, bogat decorat cu triunghiuri din puncte incizate opuse şi linii în zigzag incizate; un inel de buclă (care nu face parte din complex); două inele în formă de şaibă şi 420 ineluşe plate, decupate din foaie de aur, de diferite mărimi.

Aparţine artei de la începuturile primei epoci a fierului; orizontul Turnu Măgurele-Apold.

A-Manşoanele cilindrice:

Înălţime-între 6,50 şi 8,90 cm.

Diametru-între 6,60 şi 7,70 cm.

Greutate-între 50,950 şi 126,140 g.

B-Inelele decupate:

Diametru-între 0,70 şi 1,08 cm.

Greutate (totală)-65,180 g.

C-Tubul cilindric:

Înălţime-2,80 cm.

Diametru-2,10 cm.

Greutate-5,990 g.

###

EXPERTIZARE / CERTIFICARE / EVALUARE diamante brute şi şlefuite, pietre preţioase diverse, bijuterii

 

Un smarald sculptat gigantic (2860 carate) în Schatzkammer, Hofburg, Viena.

Un smarald sculptat gigantic (2860 carate) în Schatzkammer, Hofburg, Viena.

În palatul Hofburg din Viena, în Tezaur (Schatzkammer), se află un vas sculptat în smarald, cântărind 2860 carate, provenind dintr-o piatră columbiană, probabil de peste 3000 carate.

A fost realizat în 1641, la comanda împăratului Ferdinand III de Habsburg. La vremea respectivă a fost cel mai mare smarald sculptat ; ţinând cont de caracteristicile materialului, valoarea actuală de piaţă ar putea să depăşească uşor 100.000.000 dolari.

Dimensiuni: 8,5 x 7,2 x 10,9 cm.

###

EXPERTIZARE / CERTIFICARE / EVALUARE diamante brute şi şlefuite, pietre preţioase diverse, bijuterii