Diamante ruseşti. Mina Mir. Mina Udachnaya.

Diamante ruseşti. Mina Mir. Mina Udachnaya.

Circa 98/100 din producţia de diamante a Rusiei provine din Siberia, Yakutia.

Diamante au fost descoperite, ocazional, încă din 1829.

mina mir

In anul 1955 au fost descoperite două ,,pipe”: Mir=pace, şi Udachnaya=succes, acest din urmă depozit fiind cel mai important.

Ulterior au fost descoperite altele, Jubileu şi Internaţional apărând în anii 1990.

Astăzi, Mir şi Udachnaya sunt închise, datorită mediului siberian ostil: inundaţii, emanaţii de gaze toxice din formaţiunile stâncoase înconjurătoare, ş.a.

 

Mina Udachnaya

Diamante canadiene. Mina Ekati. Mina Diavik.

Diamante canadiene. Mina Ekati. Mina Diavik

În anii 1800 au fost descoperite mici cantităţi de diamante în S.U.A., în zona Marilor Lacuri, Carolina de Nord, Georgia, şi California.

S-a presupus-de multă vreme-că ar putea exista diamante şi în Canada.

EKATI

Ekati

În 1990, în Teritoriile de Nord-Vest/Northwest Territories, a fost decoperită prima ,,pipă” de kimberlit-rocă ce poartă diamantele la suprafaţă-iar prima mină, EKATI, a început să producă în 1998.

Ekati este situată în tundra arctică, accesul fiind posibil pe calea aerului, sau doar când terenul este suficient de îngheţat.

Operaţiunile se desfăşoară 24/24, 365/365.

Unele diamante din această sursă sunt printre cele mai bune din lume, comparabile cu cele de la minele Jwaneng şi Udachnaya.

Producţia anuală estimată, 3-5 milioane carate, pentru o perioadă-tot estimată-de funcţionare de 17 ani.

În anul 2010 am avut ca oaspete, în Bucureşti, un canadian, cunoştinţă-după spusele lui-cu cel care a descoperit Ekati. Dar astea sunt alte poveşti…

O a doua sursă-situată tot în Northwest Territories-este DIAVIK.

DIAVIK

Diavik

Primele diamante de aici au apărut pe piaţă în 2003; circa 60 procente din producţie are drept piaţă de desfacere Antwerp, restul fiind vândute în Toronto.

Se estimează-pentru Diavik-o perioadă de exploatare de cca. 20 ani.

BULGARI.

BULGARI.

Cf. „An Illustrated Dictionary of Jewelry”, de Harold Newman, ed. din 2005, pag. 51.

Traducere.

O firmă de bijuterii italiană de frunte, situată în Roma, Via dei Condotti 10, fondată în 1881 de Sotirio Bulgari (1857-1932), un giuvaergiu grec care, în 1881, a emigrat la Napoli. Apoi s-a mutat la Roma, lui alăturându-i-se fii săi Constantine (1889-1973) şi Giorgio (1890-1966).

Firma are o reputaţie deosebită datorită creaţiilor sale, bijuterii de lux şi bijuterii exotice moderne.

Actualmente (notă: prima ediţie a dicţionarului este din 1981) firma este condusă de Gianni, Paolo, şi Nicola Bulgari (fii lui Giorgio), şi Anna (fiica lui  Constantine).

inel bulgari

ceas bulgari

cercei bulgari

colier,cercei bulgari

Mina de diamante Kimberley.

Mina de diamante Kimberley.

(3 picioare (feet) la 1metru, 2, 5 acri la hectar)

-Descoperită în 16 iulie 1871 de un Fleetwood Rawstorne;

-Suprafaţa la nivelul solului, 38 acri, cca. 15 hectare;

-Perimetru, 1 milă;

-Axa nord-sud, 1550 picioare, cca. 520 metri;

-Axa est-vest, 1500 picioare, cca. 500 metri;

-De la suprafaţă la nivelul rocii dure, 300 picioare, cca. 100 metri;

-De la suprafaţă la nivelul apei-în octombrie 1969-512 picioare, cca. 150 metri;

-Adâncimea apei, 788 picioare, cca. 263 metri;

-Excavat, 25 milioane tone;

-Care au produs 14.504.566 carate diamante;

-Echivalent cu 3 tone DIAMANTE;

Lucrările au încetat în august 1914.

 

Coliere cu monede de aur.

Coliere cu monede de aur.

Piesele din metal , a căror greutate este certificată de o marcă ştanţată pe ele, de către o autoritate a guvernului, le numim monede. De la apariţia lor în India, cu peste 2000 de ani în urmă, acestea au fost utilizate ca elemente în bijuterii. Cei care îşi permiteau foloseau monede de aur; restul, argint.

Monedele sunt simbolul evident al bogăţiei: se presupune că o persoană care le utilizează ca ornament posedă un surplus. Deoarece monedele, în bijuterii, sunt văzute de alţii, aceasta adaugă prestigiu purtătorului. Mai mult, folosind monede emise de guvern, purtătorul îşi exprimă susţinerea tacită faţă de acesta.

Astfel, monedele ajung să simbolizeze protecţia statului, de unde evoluează ideea de putere mistică, de talisman, pe care oamenii superstiţioşi o atribuie monedelor.

Guvernul anglo-indian, care a bătut monede din metal preţios până în 1947, a încurajat această practică drept o formă de propagandă.

Ornamentele cu monede sunt mai obişnuite în secţiunile de jos ale societăţii indiene, mai vulnerabile la fluctuaţiile economice drastice.

Forma rotundă a monedelor, gama variată de mărimi, le face extrem de potrivite pentru folosirea în bijuterii, în special coliere.

Doar în ultima sută şi ceva de ani s-a fixat ideea vestică după care o monedă este desfigurată prin găurire, sau prin lipirea unui adaos. Aceste practici le scad valoarea numismatică, sau valoarea monetară actuală; dar astfel de piese oricum nu mai sunt de mult în circulaţie, fiind privite-în esenţă-ca metal preţios.