Diamantul galben , SUN DROP !

Diamantul galben SUN DROP, vandut pentru 8,26 milioane de euro

diamantul Sun drop

Fascinatia pentru inegalabilul joc de lumini si pentru culorile unice ale pietrelor pretioase ii determina pe colectionari sa sacrifice sume impresionante pentru a se bucura de cele mai valoroase petre din lume, ce pot straluci cu usurinta in vitrinele muzeelor sau in colectiile de bijuterii detinute de capetele incoronate.

Un diamant fabulos de 110ct. , in forma de para, a fost achizitionat pentru suma de 8,26 milioane de euro in cadrului unei licitati organizate de Sotheby’s la Geneva.

Piatra, clasificata drept ” fancy vivid yellow ” si considerata de gemologi ca atinge gradul apex pentru un diamant galben, a fost extrasa in urma cu un an de catre Cora International dintr-o mina sud-africana.

diamantul sun drop_diamant

Diamante-De Beers (XVIII).

Diamante-De Beers (XVIII).

(continuare art. XVII)

De Beers LV este complet independent de compania minieră De Beers, şi de DTC. Conducerea De Beers nu se implică operaţional în desfăşurarea activităţilor curente ale noii companii. LVMH dirijează dezvoltarea unor planuri de afaceri specifice, incluzând selectarea produselor şi strategia de distribuţie. De Beers LV nu cumpără diamante brute de la De Beers sau DTC; în locul acestora, cumpără diamante şlefuite de la sightholders şi alte surse.

Există numeroase motive pentru nevoia De Beers de a păstra separată noua companie. Primul aspect este cel legal: SUA are legi anti-trust împotriva monopolurilor, iar De Beers fiind considerată monopol în America, compania nu ar putea trece de reglementările americane anti-trust, direct în sectorul de retail. Ca o entitate independentă, De Beers LV nu face obiectul acţiunilor anti-trust.

În Europa, European Commission (EC) a investigat De Beers LV şi a decis că aceasta nu ar avea un avantaj competitiv incorect faţă de alţi participanţi în industria diamantelor. EC a permis noii companii să continue conform planurilor acesteia. Evident, compania speră să ajungă la acelaşi rezultat cu Departamentul de Justiţie american.

De Beers LV a generat o controversă considerabilă în cadrul industriei diamantelor. Dincolo de asigurările primite, multe persoane acuză De Beers că intră în competiţie cu proprii săi sightholders. De Beers argumentează că De Beers LV nu va cumpăra diamante brute, nici măcar de la companiile miniere din cadrul De Beers, fiind liberă să cumpere diamante şlefuite din orice sursă va crede de cuviinţă.

Mai dificil de răspuns, totuşi, a fost la întrebările legate de brandul De Beers în retail. Replica companiei la aceste îngrijorări a fost că introducerea către consumatori a brandului De Beers va genera mai multă încredere în comerţul general cu diamante. A punctat, de asemenea, că brandingul a devenit o parte importantă în multe linii de articole de lux, şi că diamantele nu trebuie să fie o excepţie.

Cu siguranţă, De Beers nu este singurul producător de diamante care vinde pietre sub un brand: BHP Billiton vinde diamante canadiene sub brandul „Ekati” în Canada, şi „Aurias” în Australia.

http://www.debeers.com/

Diamante – De Beers (X).

De Beers (X).

Actualmente sunt extrase mai multe diamantedecât în oricare altă perioadă din istorie, minele de diamante fiind răspândite peste tot în lume.

În anii 1870 producţia anuală de diamante brute era cu mult sub 1.000.000 carate. În anii 1920 era de circa 3 milioane; 50 de ani mai târziu, producţia anuală se apropia de 50 milioane carate, iar în anii 1990 depăşise 100 milioane carate / an.

De multă vreme, compania De Beers nu mai este singura care exploatează diamante. La sfârşitul anilor 1970, Rio Tinto (azi RTZ), o uriaşă companie minieră, a descoperit depozitul ce avea să devină mina Argyle. Iar la sfârşitul anilor 1990, o altă companie minieră multinaţională, BHP Billiton din Australia, a achiziţionat ceea ce urma să devină mina canadiană de diamante Ekati.

La sfârşitul anilor 1970, cei mai importanţi producători de diamante brute din lume erau Africa de Sud, Zair (acum numită Republica Democratică Congo) şi Rusia. În anii 1980 producţia de diamante de înaltă calitate din Rusia şi Africa de Sud a rămas relativ constantă, în timp ce producţia de diamante de calitate joasă a Zairului aproape s-a dublat.

În 1982, o nouă mină de diamante cu un înalt nivel de producţie a apărut pe piaţă; numită Jwaneng, în Botswana, această mină a avut o contribuţie atât de importantă, încât a propulsat ţara pe locul III în lume ca producţie, şi pe locul II ca valoare a diamantelor. De Beers a încheiat un contract cu guvernul din Botswana pentru a achiziţiona producţia minei, ceea ce a întărit poziţia companiei ca furnizor de diamante.

Dar cea mai spectaculoasă creştere a producţiei nu a venit din sudul Africii, ci din vestul Australiei.

Diamante – De Beers (VII).

Diamante-De Beers (VII).

Odată acceptaţi, aceşti sightholders nu erau abandonaţi, exceptând cazul în care activităţile lor erau împotriva intereselor industriei diamantelor. În timpul aşa-numitului „diamond investment boom” de la sfârşitul anilor 1970, cererea de diamante brute, indiferent de calitate, a fost extrem de ridicată, cu atât mai mare pentru diamantele de cea mai bună calitate.

Unii au profitat de situaţie, revânzând imediat cota de pietre alocată lor (sight selectins) la preţuri mai mari decât cele cerute de De Beers pentru aceleaţi bunuri. Lucrul acesta a însemnat o violare a înţelegerilor cu De Beers, iar CSO a eliminat mulţi dintre clienţii care au acţionat în acest mod.

Cu circa trei săptămâni înainte de începerea unui sight, sightholderii îşi consultau brokerii, şi solicitau o cantitate şi un sortimant de diamantecare să le satisfacă nevoile. Personalul CSO revizuia toate cererile, pregătind loturile pentru fiecare sightholder. Aceştia inspectau diamantele brute într-o încăpere privată, echipată cu o masă de lucru, o lampă cu lumină albă, un cântar şi un telefon.

CSO încerca să pregătească partidele de pietre cât mai aproape de necesităţile exprimate de către clienţi, astfel încât aceştia le refuzau în rare cazuri. Uneori aveau loc negocieri mărunte, dacă un sightholder simţea că selecţia nu conţinea combinaţia de diamante solicitată.

După acceptarea loturilor (sights) de către clienţi, acestea rămâneau în posesia CSO; în termen de 7 zile erau achitate integral, după care diamantele erau puse într-un pachet (numit sightbox) şi trimise cumpărătorilor prin poşta aeriană sau curier.

Exista şi o piaţă secundară pentru diamantele brute. Mulţi producători la scară mică achiziţionau pietrele necesare de la dealerii care aveau dreptul de a revinde diamantele brute (sightholding dealers). Deoarece cutiile dealerilor conţineau o mai mare varietate de diamante decât cutiile vândute către fabricanţi, acest fapt permitea dealerilor să re-sorteze pietrele în loturi mai mici, mai bine adaptate clienţilor lor.

Diamantele brute de peste 10,80 carate nu erau-de obicei-incluse în aceste sights, deoarece doar circa jumătate din sightholders erau interesaţi (sau capabili) să tranzacţioneze pietre mari. Aceste diamante erau numite „specials”, iar De Beers le oferea individual.

Exista un preţ minim limită pentru specials, dar altfel acestea erau singurele diamante la care clienţii puteau negocia preţul, fiind liberi să le accepte sau să le refuze.

Diamante – De Beers (V).

Diamante-De Beers (V).

DISTRIBUŢIA DIAMANTELOR BRUTE.

Odată extrase diamantele brute, acestea urmau un traseu prestabilit, cunoscut drept „diamond pipeline”. CSO cumpăra diamantele brute de la producători răspândiţi în toată lumea; negocierile legate de achiziţii şi vânzări aveau loc în ţările producătoare, unde fiecare companie prezenta mostre alese cu grijă reprezentanţilor CSO. Mostrele reflectau valoarea generală a diamantelor extrase de producător, astfel încât ambele părţi puteau cădea de acord asupra unui preţ corect.

După colectarea diamantelor extrase din minele companiei, sau a celor cumpărate, De Beers le sorta în 14.000 de categorii diferite, bazate pe diverse combinaţii de dimensiuni, forme şi clarităţi. Astăzi, numărul categoriilor se apropie de 16.000, dar, în esenţă, procesul este acelaşi. Unii dintre factorii luaţi în considerare la sortare sunt asemănători celor folosiţi în gradarea diamantelor şlefuite, existând însă şi unele diferenţe.

Exceptând cazul unor incluziuni foarte mari (de exemplu), factorii de claritate sunt mai dificili de detectat în diamantele brute decât în cele şlefuite. Culoarea este înşelătoare, de asemenea; adesea, aceasta este concentrată la suprafaţa cristalului, sau în zone care pot fi pierdute sau reduse în timpul tăierii.

Cei care sortează diamantele urmează unele standarde care sunt unice pentru pietrele brute. Forma este una dintre ele: două diamante brute pot avea aceeaşi culoare, claritate, şi greutate, totuşi unul poate valora mai mult decât altul datorită formei. Aceasta se datorează faptului că din unele forme rezultă diamante şlefuite mai valoroase decât din altele.

Diamantele industriale au propriul lor segment de piaţă. Unele aplicaţii solicită cristale întregi, dar cel mai mare volum de diamante este destinat producerii de pulbere abrazivă. Majoritatea pulberii de diamant este procesată şi vândută prin intermediul Debid, dar unii clienţi cumpără doar câteva cristale de înaltă calitate, pentru aplicaţii industriale specifice. (Astăzi, mare parte din diamantele industriale în uz sunt sintetice.)

Diamantele brute de calitate gemă urmau, după sortare, un traseu diferit: unele intrau în stocul CSO, restul parcurgând drumul către centrele de tăiere din Antwerp, New York, Mumbai, Bangkok, ş.a.

Diamante – De Beers (III).

Diamante-De Beers (III).

(Continuarea serialului început în 20.12.2011. În semn de omagiu pentru rolul pe care-de peste un secol-îl are această companie în industria diamantelor.)

Sistemul de controlare a producţiei şi preţurilor, care a devenit cunoscut drept „piaţa cu un singur canal” s-a dovedit esenţial pentru dezvoltarea De Beers, şi pentru amplificarea comerţului internaţional cu diamante. Acesta s-a bazat pe un concept simplu, cu o structură deosebită de orice altceva în lumea afacerilor. Majoritatea diamantelor brute provenind de la mine răspândite în întreaga lume erau manipulate de către o singură agenţie, CSO (notă: lucrul acesta s-a schimbat odată cu restructurarea De Beers în 2001).

Vreme de 67 de ani CSO a fost ramura De Beers care se ocupa cu vânzarea diamantelor brute. Divizia sa principală a fost Dicorp, care cumpăra diamantele; CSO Valuations AG, care sorta şi evalua diamantele; şi DTC, care vindea diamantele.

În decursul îndelungatei sale istorii, De Beers a dezvoltat şi întărit strategia sa de marketing. Elementele principale au fost următoarele:

-o campanie globală de publicitate, intensă, susţinută de un buget anual care a ajuns la 200 milioane dolari;

-o rezervă de diamante, menţinută şi eliberată selectiv, pentru a echilibra cererea cu oferta;

-o reţea internaţională pentru achiziţii;

-o cotă prevăzută în contractele partenerilor CSO, care permitea împărţirea egală a riscurilor supraproducţiei;

-controlul distribuţiei, prin intermediul unei reţele puternice de clienţi.

Au fost create două organizaţii, pentru a ajuta compania De Beers în eforturile sale de marketing: Diamond Information Center (DIC) şi Diamond Promotion Services (DPS). DIC a fost desemnat pentru a se ocupa de servicii legate de relaţiile cu publicul, susţinând campaniile de promovare ale De Beers, prin furnizarea de informaţii marelui public, cu privire la diamante şi bijuteriile cu diamante.

DPS a susţinut industria de bijuterii cu ajutorul unor campanii de promovare, materiale distribuite în punctele de vânzare, programe de instruire.

Centre de tăiere a diamantelor (II).

Centre de tăiere a diamantelor (II).

TEL AVIV

Când Adolf Hitler a invadat Olanda şi Belgia în 1940, mulţi tăietori evrei de diamantes-au îndreptat către spre teritoriul actualmente Statul Israel. Din anii 1970, Tel Aviv a devenit unul dintre centrele cele mai mari de tăiere a diamantelor din lume.

La început, Israelul s-a concentrat pe procesarea diamantelor mici dar, în anii 1980, a devenit un producător de top de diamante mari şi tăieri fantezie. Astăzi, Tel Aviv se concentrează pe inovaţiile tehnologice şi producerea unor forme fantezie tăiate cu precizie.

Industria israeliană a diamantelor exportă pietre şlefuite în valoare de cca. 4 miliarde dolari anual, cca. 2/3 dintre acestea fiind destinate pieţei nord-americane.

ANTWERP / ANVERS

Încă din perioada Evului Mediu, Antwerp a dominat comerţul european cu pietre preţioase. Din anii 1400 oraşul a devenit un centru comercial şi manufacturier de frunte al diamantelor. În anii 1900, Antwerp a devenit binecunoscut pentru diamantele mari care erau tăiate aici.

Fără îndoială, oraşul este centrul mondial al comerţului cu diamante brute, şlefuite, şi industriale. În mod curent, valoric, 80/100 din diamantele brute, şi cca. 50/100 din diamantele şlefuite (valorând în total cca. 20 miliarde dolari) trec anual prin Antwerp. Unii dintre cei mai importanţi sightholders ai companiei De Beers îşi au sediul aici, oraşul fiind-de asemenea-centrul major pentru tranzacţionarea diamantelor care circulă în afara canalelor de Beers.

NEW YORK

Pe lângă faptul că este un centru foarte specializat de tăiere (notă: vezi în blog şi art. dedicat lui Antonio „Nino” Bianco), oraşul New York este un centru comercial major, rivalizând ca influenţă Antwerp şi Tel Aviv. Facilităţile vamale locale ajută circulaţia a cca. 1/2 din totalul diamantelor destinate pieţei americane.

Datorită costului ridicat al forţei de muncă din New York, industria diamantelor locală este specializată în tăierea diamantelor mari, de înaltă calitate. Tăietorii de aici sunt cunoscuţi pentru diamantele extraordinare, pe care le produc pentru cei mai bogaţi clienţi din lume.

RUSIA

Tăierea diamantelor în Rusia a început la fârşitul anilor 1600, în ateliere mici; dar, odată cu descoperirea unor mari rezerve în Siberia, în jurul anului 1955, industria de tăiere şi şlefuire a diamantelor din Rusia s-a extins, dobândind recunoaşterea internaţională.

Tăietorii din Rusia pun accentul pe calitate, iar diamantele prelucrate aici au devenit faimoase pentru excelentul lor finisaj. Recunoscând măiestria acestora, De Beers a făcut una dintre firmele de aici sightholder, în anii 1990. Rusia taie diamante brute din surse proprii, precum şi diamante brute de calitate gemă provenind de la De Beers.

THAILANDA şi CHINA

Thailanda are o îndelungată istorie în finisarea pietrelor preţioase colorate, Bangkok-ul făcându-şi un nume şi în manufacturarea diamantelor.

Sprijinul puternic venit din partea guvernului a ajutat substanţial industria de tăiere a diamantelor din China. Ţara s-a specializat în diamante rotunde, bine tăiate, produse din pietre brute de bună calitate. Producţia a crescut la tăierile prinţesă sub 20 puncte / bucată (0,02 carate); multe centre de tăiere din lume trimit-în prezent-pietrele pentru a fi prelucrate în fabricile chineze.

CANADA

Canada a apărut recent pe scena manufacturării diamantelor, câteva mine noi de diamante dezvoltându-se în tundra izolată din nordul ţării.

Guvernul din Northwest Territories doreşte ca manufacturierii locali să profite de marea cantitate de diamante brute ascunse sub gheaţă; drept rezultat, guvernul asigură sprijin financiar şi pregătire, iar proprietarii primei mine canadiene de diamante, Ekati, au convenit să vândă 10/100 din cele mai fine diamante brute localnicilor. Una dintre fabricile de aici şlefuieşte cca. 1000 carate / lună.