Goana după perlele americane (V).
Perlele venezuelane strânse în prima jumătate a sec. XVI au inundat efectiv Europa Renaşterii. Conform înregistrărilor contemporanilor acestea erau-în majoritate-mici, cu o greutate maximă de 5 carate (1 gram, sau 20 grains), sau cca. 9 mm diametru, şi aveau diverse nuanţe pe lângă cea albă, pură. America a devenit patria perlelor, iar perlele din Cubagua erau la fel de cunoscute atunci precum sunt astăzi perlele de cultură.
Un calcul recent estimează că „după toate probabilităţile, au fost puse mai multe perle în circulaţie între cca. 1515-1545, în principal din regiunea Cubagua şi Cabo de la Vela, decât în oricare altă perioadă de timp înainte sau după aceasta.”
Numărul actual şi valoarea monetară a perlelor exportate de pe Coasta Perlelor sunt dificil de estimat. Numărul a variat de la an la an, pe măsură ce bancurile de stridii perlifere erau epuizate, şi erau descoperite altele noi. Între 1513-1540, partea din perle care a revenit Coroanei spaniole (20%), cunoscută drept „quinto”, sau „cincimea regală”, din Cubagua a fost de 2.375 kg. Dacă cifra poate fi considerată corectă, recolta totală a fost de cca. 11.877 kg. În orice caz, datorită lipsei de acurateţe a rapoartelor, cifra aceasta reprezintă o serioasă subestimare. Dacă, în medie, o perlă venezuelană cântărea 2 grains (0,1 gram, sau cca. 4 mm diametru), această greutate (11.877 kg) ar reprezenta peste 118 milioane perle. În termenii de azi ai pieţei, numărul acestor perle ar valora câteva sute de milioane de dolari.
Exportul perlelor implica, în acea vreme, un număr de călătorii riscante. Perlele strânse în diverse insule erau transportate spre centrele locale de colectare, precum Nueva Cadiz apoi-după ce se deduceau diverse părţi, incluzând „quinto” („cincimea regală”), majoritatea perlelor erau trimise către marile porturi din regiune, precum Santo Domingo. Din porturile caraibe Santo Domingo, Cartagena şi Havana, vasele încărcate cu preţioasele perle, aur, argint, smaralde, plecau spre Spania, un drum plin de primejdii ce veneau din câteva direcţii.
Unele corăbii n-au mai ajuns niciodată la destinaţie, scufundate de uraganele tropicale, inprevizibile în acele vremuri. Altele au fost capturate de piraţi, din ce în ce mai numeroşi de-a lungul sec. XVI. Majoritatea acestora erau corsari englezi, francezi sau olandezi, care jefuiau perlele fie atacând direct vasele, fie satele de pescari. În 1592, când piraţii englezi au fost zăriţi în apropierea coastei de la Cabo de la Vela „fiecare corabie sau canoe a pescuitorilor de perle care a putut fugi…a căutat refugiu în port”.
Un pirat englez, Robert Renequer, a capturat în 1549 o navă spaniolă din Santo Domingo, din care s-a ales cu 9 saci de perle. Celebrii piraţi John Hawkins şi Francis Drake, încurajaţi în secret de regina Elizabeth I, îşi însuşeau perlele spaniolilor de câte ori aveau ocazia.
expertdiamant 