Goana după perlele americane (II).
Căutarea perlelor s-a extins ulterior pe coasta pacifică a Americii Centrale. Vasco Nunez de Balboa a explorat Panama în 1513, întâlnind indigeni care purtau perle, atunci când a ajuns la Pacific.
Întrebând despre sursa acestor bogăţii, căpetenia i-a răspuns că cele mai bune perle vin de la Tararequi, în golful Panama, ulterior denumită Isla Perlas.
Vestea despre descoperirea lui Balboa s-a răspândit, numeroşi alţi spanioli îndreptându-se spre golful Panama, pentru a se întoarce cu saci de perle. Precum cele din Venezuela, majoritatea perlelor panameze au avut ca destinaţie Spania. Toate aceste explorări au reuşit să epuizeze rezerva de perle aflată în mâinile băştinaşilor, şi disponibilă prin intermediul comerţului. Drept rezultat, comerţul cu acest produs pe Coasta Perlelor a fost încetinit pentru câţiva ani.
Următoarea etapă a fost organizarea de companii pentru recoltarea perlelor. Cea mai veche menţiune despre o astfel de întreprindere, sub conducere spaniolă, se află într-o scrisoare din 1509 din partea regelui către Nicolas Ovando, guvernator al noii colonii Hispaniola. Scrisoarea vorbeşte despre scufundările după perle şi despre înfiinţarea unei mici aşezări-în acest scop-în Isla Cubagua. Cei mai mulţi implicaţi în această activitate erau, probabil, sclavi Lucayan cumpăraţi din Bahamas. Deoarece indigenii Lucayan erau obişnuiţi cu căutarea scoicilor, hrana lor obişnuită, preţul lor era ridicat pe piaţa de sclavi. Cererea pentru aceştia era atât de ridicată încât în 1520 nu mai rămăsese nici unul în Bahamas.
Recoltarea perlelor s-a dezvoltat mai serios după 1509, odată cu retragerea în Spania a lui Ovando, şi înlocuirea sa cu Diego, fiul lui Cristofor Columb.
###
Vasco Nunez de Balboa,
http://en.wikipedia.org/wiki/Vasco_Nunez_de_Balboa
versiune şi în limba română.
###
Nicolas de Ovando,
http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolas_de_Ovando
fără versiune în limba română.