Diamantul Marele Mogul şi Hortensio Borgio.

În perioada în care europenii încercau să maximizeze brilianţa diamantului, cu preţul sacrificării până la 50 % din greutate, în India scopul urmărit era conservarea acesteia cât mai mult posibil; mărimea diamantelor era asociată cu puterea, iar capacitatea de afirmare a acesteia direct proporţională cu dimensiunea lor. Putând fi văzute doar din depărtare, de la o distanţă rigid impusă, eventualele lor imperfecţiuni (care determină în prezent valoarea lor comercială) nu putea fi sesizată.

Două puncte de vedere, şi o întâmplare care le ilustrează. În anul 1656 Mir Jumla (vezi art. în blog) soseşte în Delhi, aducând în dar împăratului Shah Jahan cel mai mare diamant brut cunoscut în lume, o piatră numită Marele Mogul, cântărind 787, 50 carate. Acesta îi este încredinţat spre tăiere unui italian (veneţian) numit Hortensio Borgio, cu ordinul expres de a pierde cât mai puţin din greutate la prelucrare.

Rezultatul muncii lui Borgio a fost o piatră în formă „rose indiană” la care-după părerea împăratului-a fost sacrificat prea mult din diamantul brut. Prin urmare, nu doar a refuzat să-l plătească, ci i-a confiscat şi averea. Italianul s-a putut considera fericit că i s-a lăsat viaţa.

Este posibil ca diamantul cunoscut drept Marele Mogul să fie aceiaşi piatră cu diamantul Orlov din sceptrul imperial rus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s