O istorie a diamantelor braziliene (III).
În anul 1771 Lisabona, mereu avidă de încasări din impozite, a făcut un alt pas înainte pentru controlarea terenurilor diamantifere, prin crearea unei administraţii numite „Regia de Extracţie”, organizată cu faimosul ” Regulament al diamantelor ” din 2 august 1771.
Intendentul concesiunii dispunea de puteri discreţionare, fiind ajutat în administrarea minelor de către un triumvirat de administratori-trezorieri. Aceştia stabileau în fiecare an locurile în care era autorizată extracţia; ţineau un registru al sclavilor, registre de supraveghere a întregii populaţii, ale cărei deplasări erau în permanenţă spionate. Orice soldat putea face percheziţii fără nici o oprelişte în casa oricui era suspectat de trafic cu diamante.
Concesiunile dobândite deja, cu mari eforturi, sunt anulate şi redistribuite. Pentru mai buna controlare a diamantelor a fost interzisă căutarea aurului, deoarece acesta era amestecat întotdeauna cu diamante. Interdicţia de a căuta aur, principala sursă de venit a localnicilor, a înrăutăţit condiţiile de viaţă ale unei populaţii supuse la tot felul de abuzuri.
Regia de Extracţie a început lucrul cu 3.610 sclavi, distribuiţi în 12 centre de extracţie. În 80 de ani, până în 1843, au fost obţinute oficial 1.354.700 carate de diamante, din care circa 80 pietre mari, rezervate Coroanei. În primele decenii, abundenţa producţiei a avut un efect pervers: obişnuită cu valoarea exorbitantă a diamantelor din surse indiene, pe cale de a fi epuizate, Europa era sufocată acum de oferta braziliană.
Afluxul de pietre braziliene a provocat o cădere a preţurilor în Europa, iar în Brazilia accelerarea producţiei, şi sărăcirea populaţiei din districtele diamantifere. Abundenţa diamantelor a contribuit l răspândirea preferinţelor pentru aceste pietre, şi a dat naştere unor splendide piese produse de bijutierii parizieni, în anii care au urmat încoronării lui Napoleon I.
Căderea Portugaliei după războiul franco-spaniol, şi fuga Curţii portugheze în Brazilia, a schimbat situaţia. Numirea ca intendent în 1807 a judecătorului Manoel Fereira da Camara a contribuit la o perioadă de linişte, pe de o partedatorită umanităţii de care a dat dovadă Camara, iar pe de alta datorită cunoştinţelor sale despre ştiinţa mineritului, graţie unui îndelungat voiaj prin Europa; pentru prima dată toleranţa şi compasiunea au străbătut Atlanticul.
În 1810 era publicată descrierea călătoriei lui John Mawe, gemolog englez, în zonele de extracţie a diamantelor.
###
EXPERTIZARE / CERTIFICARE / EVALUARE DIAMANTE
expertdiamant 