Diamantele din tezaurul mogulilor.
Împăraţii moguli nu l-au aşteptat pe Mir Jumlah (vezi art. anterior, ” Diamantele ministrului Mir Jumlah „) pentru a acumula în tezaur diamante şi alte pietre preţioase, de o valoare extraordinară. În 1636 un tratat încheiat cu sultanii din Golconda le impunea acestora un tribut constând-în mare parte-din diamanteextrase din minele locale. 50 de ani mai târziu (1686 şi 1687) mogulii au luat în stăpânire statele princiare Bijapur şi Golconda, devenind stăpânii minelor de diamante .
Obţinute ca pradă de război, ca tribut, dăruite de către ambasadori, nobili şi demnitari în diverse circumstanţe, diamantele, rubinele, smaraldele şi alte pietre, adesea montate în bijuterii somptuoase, s-au acumulat într-o bogăţie ce a devenit legendară.
Cronicile imperiale şi memoriile lăsate de către suveranii din India stau mărturie pentru pasiunea pe care au avut-o mogulii pentru pietrele preţioase. Uneori le primeau în dar, alteori le ofereau; în unele cazuri locul lor era luat de minele înseşi. Astfel, mina de diamante Khokhana din Bihar a fost primită drept cadou de către împăratul Jahangir (1605-1627); la rândul său, acesta a oferit unui supus mina din Khandesh, „locul din care provin diamante cu o frumuseţe şi o varietate superioară oricărei alte surse, acestea fiind extrem de apreciate de către bijutieri.
Iubind pietrele preţioase fără nici cel mai mic defect, suveranii moguli nu tolerau în tezaurul lor pietre de calitate mediocră. Negustorul englez William Hawkins, care a călătorit în India în 1613, îşi aminteşte de dificultăţile pe care le-au întâmpinat (datorită acestui fapt) bijutierii regali, atunci când au încercat să procure diamante de slabă calitate, pentru a le transforma în pulberea necesară tăierii şi şlefuirii altor pietre.
(Notă: cititorii ar putea fi interesaţi de un alt articol din blog, ” Diamante faimoase din Golconda, India „, în care este prezentată o listă cu cele mai importante diamante având această origine, împreună cu un mare număr de ilustraţii.)