VERDURA-Viaţa şi opera unui artist bijutier (XIII).

VERDURA – Viaţa şi opera unui artist bijutier (XIII).

Cea mai teribilă experienţă pentru Fulco a fost înscrierea, la vârsta de 11 ani, într-o şcoală publică, Ginnasio Garibaldi. După prima zi, în care mama sa l-a însoţit într-o trăsură cu vizitiu şi valet în livrele, „o gravă greşeală”, a insistat să fie dus în oraş cu căruţa pentru piaţă, şi să se întoarcă singur cu tramvaiul. Costumele de marinar englez au fost date deoparte, în favoarea puloverelor şi pantalonilor. Rudelor le-a fost interzis cu stricteţe să-l salute, în cazul în care l-ar fi întâlnit în compania colegilor de şcoală.

În clasă, era doar Fulco Santostefano; totuşi, atât era de puţin familiarizat cu această formulare simplă, fără titlurile de marchiz de la Cerda şi prinţ de Verdura, încât adesea neglija să răspundă când era strigat. După ce a căzut examenele, a fost transferat la o altă instituţie rigidă, Umberto I, o brigadă de meditatori fiind angajată pentru a umple golurile din educaţia sa.

Singurele lecţi care îl pasionau pe Fulco erau cele de dans, organizate prin rotaţie în palatele părinţilor prietenilor săi. Valsa, dansa mazurka şi polka, iar mai târziu, când nebunia tangoului a cuprins Italia, Fulco s-a antrenat în secret, deoarece tangoul era stigmatizat ca „un dans senzual şi obscen, care împingea la frivolitate”. Chiar şi papa Pius X a dat glas dezaprobării sale contra tangoului, recomandând în locul lui Furlana, un fel de menuet rustic. Fulco a continuat să danseze mai departe tango.

Eugene Muntz

Arta nu era predată la şcoală, dar cunoştinţele lui Fulco sporeau în fiecare zi. A făcut „primii paşi în miraculoasa grădină a Renaşterii italiene” atunci când a dat peste monografia lui Eugene Muntz despre Rafael. Întorcându-se periodic pe continent, a început să dezvolte anumite preferinţe, pentru Salon Carre de la Louvre, Uffizi Tribuna şi, mai presus de toate, Galleria Pitti. (Notă: autorul acestui blog a petrecut un timp-prea scurt, din păcate-în acelaşi Pitti, admirând printre altele superba colecţie de picturi. Câteva dintre acestea apar în serialul „Portrete cu diamante” din blog.)

În adolescenţă, Fulco făcea neobosit schiţe, iar pe măsură ce tehnica lui se îmbunătăţea, a descoperit că penelul „era un lucru pe care îl puteam folosi pentru a trasa orice vedeam, sau îmi trecea prin minte”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s