Faberge, artistul-bijutier (X).
În calitate de bijutier al Curţii, Faberge a fost însărcinat cu îngrijirea bijuteriilor Coroanei imperiale, o comoară legendară, acumulată în decursul secolelor, ce includea câteva dintre cele mai magnifice pietre preţioase cunoscute în lume.

Faberge era un profund cunoscător al pietrelor preţioase, la fel şi fiul său Agathon, cu care împărţea îndatorirea de a întreţine bijuteriile imperiale. În fapt, după ce Agathon a fost eliberat din închisoarea din St. Petersburg, odată cu încheierea Revoluţiei, a fost însărcinat de Leon Troţki să catalogheze aceste bijuterii, fotogrfiind şi descriind fiecare piesă.
Analizând lucrările sale, se pare că Faberge prefera pietrele cu o mare frumuseţe-dar cu o valoare modestă-provenind adesea din Rusia, dar şi din restul lumii. Alegerea acestor pietre a conferit o nouă dimensiune activităţii artizanului-bijutier, făcând disponibile culori şi texturi noi, subtile.
Jadul verde închis (nefrit) a fost utilizat frcvent într-un mre număr de obiecte, precum ceasuri, cutii, boluri, farfurii, şi chiar seturi de birou. Jadul deschis (jadeit) a fost folosit de Faberge, dar bowenitul, un tip de serpentin verde-deschis sau galben-uneori confundat cu jadul-a fost întrebuinţat adesea.

Cristalul de stâncă şi cuarţul fumuriu au fost utilizate cu mare efect în vaze, precum cea oferită balerinei Elizabeth Balletta, şi pentru cea cumpărată de Leopold de Rotschild.
Albastrul închis al lapis lazuli, verdele sau maroul aventurinului, verdele sclipitor al malahitului, negrul catifelat al sticlei naturale vulcanice, rozul rodonitului (cunoscut drept „orleţ” în limba rusă), toateau multiplicat posibilităţile deschise lui Faberge.
Un alt material popular, folosit în special pentru figuri de animale, a fost purpurinul, o substanţă realizată de om, descoperită de un muncitor al Fabricii imperiale de sticlă din St. Petersburg, de culoare roşie-sângerie intensă (asemănător, de fapt, cu un material pe care îl produceau meşterii sticlari veneţieni la Murano, în sec. XVIII). Unele pietre erau, de asemenea, vopsite, pentru a se obţine anumite nuanţe de culoare.