Faberge, artistul-bijutier (VIII).

Faberge, artistul-bijutier (VIII).

Faberge a sporit folosirea culorilor în emailurile sale, fiind întotdeauna pregătit să experimenteze nuanţe noi, dintr-o paletă de 144 culori de bază diferite. De obicei, Faberge le folosea pe o gamă largă de obiecte, precum ouăle imperiale, rame de fotografii, mânere pentru umbrele de soare, piese de mobilier în miniatură, flori, casete, ace de cravată, şi multe altele. Fiecare dintre aceste obiecte, oricât de obişnuite, erau emailate cu aceiaşi migală.

De vreme ce nu existau mărci pentru emailori, spre deosebire de aurari şi argintari, numele artizanilor care au creat cu atâta măiestrie aceste lucrări delicate este-de obicei-necunoscut; unora dintre ei, ulterior, le-au fost atribuite aceste opere. Eugene, fiul lui Faberge, i-a identificat pentru posteritate pe Alexandr Petrov, pe fiul acestuia, Nicolae, şi pe Vasili Boiţov.

Faberge a folosit şi emailuri cloisonne, în stilul tradiţional rus, pentru a satisface clienţii mai conservatori. În această tehnică, spaţii mici, sau casete (franceză, „cloissons”) sunt formate cu fir metalic pe o suprafaţă de argint, apoi umplute cu email colorat. Modelele realizate au culori vii, în stilul tradiţional, cu motive florale numeroase.

Într-o vreme, vechiul stil rusesc a fost considerat prea primitiv pentru gusturile vestice, dar în ultimii ani s-a acordat o mai mare recunoaştere vigorii şi autenticităţii unor maeştri precum Ovchinnikov (vezi art. în blog), Semenova, Ruckert şi Saltîkov, iar muzeele moderne sunt fericite să poată expune lucrările lor.

Emailul champleve a fost o altă metodă folosită de Faberge. Aici, emailul este întrebuinţat pentru a umple adâncituri în metalul de bază, pânâ la nivelul zonei înconjurătoare. Apoi era tehnica plique a jour, în care emailul nu este ars, culoarea fiecărei secţiuni putând fi văzută când piesa este ţinută în lumină, conferind un aspect strălucitor.

Tehnicile de emailare au fost utilizate în numeroase bijuterii realizate în atelierele Faberge; până la el, bijuteriile tindeau mai degrabă către un stil preţios, evidenţiind mărimea şi valoarea pietrelor folosite.

Abordarea sa, aşa cum am văzut, a fost de a utiliza pietrele preţioase şi alte materiale drept componente ale modelului, alegându-le pentru felul în care se potriveau, mai curând decât pentru valoarea lor. Ca o consecinţă, pietrele semipreţioase, pe care alţi bijutieri le-ar fi socotit destul de nepotrivite, erau adesea folosite. Pietrele preţioase predilecte erau smaraldele, rubinele şi safirele, de obicei en cabochon (şlefuite, dar nu faţetate), diamantele tăiate rose fiind preferate celor briliant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s