Faberge, artistul -bijutier(I).

Printre istoricii de artă s-a dezbătut, în discuţii îndelungate, dacă Faberge poate fi numit un artist, sau descrierea mai precisă ar fi cea de artizan. Dacă definirea unui artist este o persoană care se exprimă într-un mod extrem de individual, printr-un act personal de creaţie, folosindu-şi talentele indiferent de mediul ales, atunci Faberge nu a fost un artist. În schimb, a fost geniul care a condus o mare organizaţie, ce folosea-în perioada de vârf-sute de oameni, producând mii de obiecte, cu dreptul de a fi numite Faberge, deşi nu erau realizate de acesta.
Într-adevăr, nu există nici o dovadă că vreuna dintre piese a fost executată de către acesta, sau că oricare dintre desene a făcut-indiscutabil-de către el. Dar toate probele de care dispunem, din surse primare, colegi şi membri ai familiei, arată influenţa pe care a exercitat-o, şi cum a făcut posibil pentru înfloritoarea sa organizaţie să producă o gamă largă de obiecte, toate purtând stilul său unic, inconfundabil.
După Bainbridge şi alţii, Faberge era un om reticent; dar a fost neobişnuit de direct într-un interviu oferit gazetei ruseşti Stoliza i Usadba, în ianuarie 1914, în care îşi exprimă fără dubiu părerea despre sine, în dezbaterea privind artiştii şi artizanii:
„Clar, dacă compari obiectele mele cu cele ale altor firme, precum Tiffany , Boucheron şi Cartier, vei descoperi-desigur-că valoarea lor este mult mai mare decât a celor pe care le fac eu. În ceea ce-i priveşte, este posibil să găseşti la ei pe stoc un colier de 1.500.000 ruble. Dar, fireşte, oamenii aceştia sunt negustori, şi nu artişti-bijutieri. Pe mine mă interesează puţin lucrurile scumpe, dacă valoarea lor constă în numărul diamantelor sau perlelor.”