Începutul exploatării diamantelor în Africa de Sud (III).
KIMBERLEY
Săpăturile uscate (dry diggings) au condus la descoperirea (1869) depozitelor care au devenit minele Bultfontein şi Dutoitspan. Ambele erau localizate în zona viitorului oraş al diamantelor, Kimberley. Aceste descoperiri, şi următoarele (1870 şi 1871), incluzând depozitele care au evoluat în minele De Beers şi Kimberley, au schimbat pentru totdeauna industria diamantelor şi Africa de Sud.
Astăzi, Kimberley este un oraş modern, cu peste 100.000 locuitori, dar la începuturile sale nu era decât un oraş minier provizoriu. S-a materializat, în această zonă pustie, imediat după descoperirea diamantelor. Primii care au sosit au fost prospectorii (diggers); în scurtă vreme miile de corturi în care locuiau au împânzit ţinutul. Unii istorici estimează că-la un moment dat-populaţia din Kimberley (incluzând prospectorii, muncitorii angajaţi de aceştia, şi membrii familiilor lor) atinsese 50.000 de oameni.
În primele zile Kimberley era un oraş destul de liniştit, cu oameni care-în general-respectau legea, doar câţiva dintre ei deţinând arme de foc. Un grup de cetăţeni, The Diggers’ Committee, a fost format pentru a păstra pacea, rezolva incidentele izolate, precum jafuri armate şi bătăile între beţivi.
Iniţial proviziile erau aduse din Cape Town în convoaie de care cu boi, în cursul unei călătorii dificile de două săptămâni; datorită acestui fapt alimentele şi bunurile necesare vieţii zilnice erau scumpe. Dar dimensiunea în creştere a populaţiei, şi vitalitatea sa, au atras curând antreprenorii în zonă. Au început să apară magazine cu produse diverse, hoteluri simple şi baruri; în zilele de târg fermierii aduceau de la mari distanţe căruţe încărcate şi turme de animale, pentru a le vinde. Cumpărătorii de diamanteşi-au stabilit „birourile” în corturi, sau achiziţionau diamantele direct de pe mesele de sortare ale prospectorilor.
(Notă-Pe seama lui Barney Barnato, partenerul de la început al lui Cecil Rhodes, este pusă următoarea poveste: ajuns în câmpurile diamantifere pentru a cumpăra şi vinde diamante, în lipsa unor legături directe cu prospectorii, a urmărit un dealer de succes, care mergea dimineaţa pe la aceştia într-o trăsurică trasă de un măgar bătrân; i-a oferit dealerului un preţ dublu faţă de cât merita atelajul, apoi a pornit pe traseu cu o oră înaintea acestuia. Măgarul, fără a fi dirijat, ştia locurile în care să se oprească, şi astfel Barnato-cu care ne vom mai întâlni-a reuşit să-i „sufle” furnizorii.)
expertdiamant 