Începutul exploatării diamantelor în Africa de Sud (II).
Istoria diamantelor africane începe în 1866, odată cu descoperirea unui diamantebrut de 21,25 carate, la o fermă din Kimberley, Africa de Sud; deşi există dovezi că au fost găsite şi alte pietre, unele încă din 154, Eureka, cum a fost numit, a fost primul diamant autentificat.
După acesta au trecut aproape trei ani fără descoperiri importante, iar interesul pentru explorarea diamantelor a scăzut, până când-în 1869-a fost găsit un diamant brut magnific, de 83,50 carate, numit Star of South Africa (notă: diamantul şlefuit, provenit din acest brut, l-am văzut expus la Londra). Prospectorii au început să caute pe malurile râului Vaal, locul de provenienţă al diamantului menţionat anterior, găsind mai multe pietre. Astfel a început „goana după diamante”.
Din întreaga lume au început să vină oameni, în căutarea unei oportunităţi de a se îmbogăţi; mulţi dintre primii prospectori au fost englezi, urmaţi de alţii di diverse ţări europene, America de Nord, Australia.
Prospectorii (engl. diggers, to dig-a săpa) angajau băştinaşi africani, astfel încât numeroşi bărbaţi de culoare străbăteau distanţe lungi pentru oportunitatea de a lucra în mine, lăsându-şi în urmă familiile pentru prima dată; dar promisiunea unor venituri regulate, banii cu care se întorceau acasă, făcea călătoria profitabilă.
Aceşti diggers au început să jaloneze concesiuni în susul şi în josul râului Vaal; circa 10.000 de oameni au invadat zona, construind un şir de tabere de corturi. Între timp, câteva diamante găsite pe platourile aride (un om a găsit o mână de diamante în glodul cu care îşi făcea chirpici / cărămizi ecologice, pentru a-şi ridica o casă), la distanţă de râu, au atras prospectorii, începând faza „săpăturilor uscate” (dry diggings, termen din epocă), implicând instrumente simple (târnacop şi lopată); un avantaj era faptul că oamenii nu mai trebuiau să stea în apă ore în şir, sau să rişte inundarea concesiunilor.
###
expertdiamant 