Imperiul lui Faberge (IV).
În 1903 locul lui Perchin a fost luat de către asistentul său şef, Henrik Emanuel Wigstrom (1862-1923), un finlandez care a ocupat postul până la desfiinţarea firmei (1917). El a condus atelierele la apogeul firmei Faberge, când erau produse mii de obiecte, toate cu o minuţioasă atenţie.
Stilul său reflectă elemente din perioadele Louis XVI şi Empire, cu folosirea din abundenţă a benzilor de laur; de asemenea, a fost responsabil pentru producerea unor tabachere în stiluri mai simple. Datorită volumului mare al producţiei din timpul său, marca lui Wigstrom, H.W., este mai des întâlnită decât cea a predecesorilor săi.

Dacă ne uităm la lucrările Casei Faberge din perioada în care aceşti trei oameni au fost meşteri-şefi, este posibil să identificăm diferenţe semnificative între aceştia, ceea ce a condus la speculaţii despre schimburi între designer şi artizani.
Se pare că sarcina meşterului-şef nu era limitată doar la a produce copii opulente după desenele care i se puneau la dispoziţie. Fiecare dintre aceştia trei a contribuit cu ceva la obiectele pe care le producea Faberge: Kollin a privit către trecutul glorios, Perchin a folosit o varietate de tehnici, fiind atras de Baroc, iar Wigstrom a prezentat influenţe franceze.
Realizarea unui obiect începea în biroul lui Faberge, efectiv la o conferinţă în jurul mesei rotunde, în timpul căreia era arătat un desen, apoi discutat de către meşterul-şef şi designer. Adesea ideea îi aparţinea lui Faberge însuşi; iar în vremurile mai vechi, fratelui său, Agathon. Apoi această idee era schiţată mai amănunţit de către un desenator, după analizarea felului în care modelul urma să fie produs în atelier. În acest stadiu erau puse în discuţie problemele specifice, care puteau solicita experienţa unui anume artizan, emailor sau argintar, să spunem.
Pe cât se putea de mult, piesele majore cădeau în sarcina unui anumit artizan, iar acesta a fost-cu siguranţă-cazul obiectelor precum Ouăle Imperiale, pentru care era răspunzător meşterul-şef, şi în care Faberge era implicat în diversele lor stadii de producţie. Unele dintre aceste ouă, obiectele fanteziei supreme, au necesitat ani de zile, între momentul primelor idei şi cel al finalizării lor.