Inelul cu diamant-Istoria (VII).

Inel cu diamant -Istoria (VII).

Pentru cea mai mare parte a sec. XX monturile din platină au reprezentat regula, datorită greutăţii reduse a metalului, şi culorii sale neutre. Marginile care fixau piatra puteau fi împărţite în porţiuni mici, prin tehnica „millegrain”, acestea captând şi reflectând lumina, sporind strălucirea diamantului.

Tipurile de tăiere, în număr din ce în ce mai mare, pot fi combinate împreună, contribuind la crearea unor modele atrăgătoare, complet albe. Pentru o vreme, la mijlocul anilor 1930, dominaţia platinei a fost ameninţată de revenirea la aurul galben; după al II-lea Război Mondial cele două metale par să coexiste.

Totuşi, în ultima parte a sec. XX, pentru diamantele solitar de dimensiuni mari, deopotrivă clienţii şi bijutieriiau preferat o bandă simplă de platină.

Imensele progrese înregistrate în tehnologia de prelucrare a diamantelor a condus mai curând la evidenţierea preciziei matematice a tăierii, decât la cea a monturii, care a rămas minimă. Aceste tăieri, uneori combinate, conferă inelului cu diamant modern caracterul său distinct.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s