Bijuterii greceşti.
Articole de bijuterie realizate în Grecia continentală şi insule, după declinul culturilor minoică şi miceniană, având influenţe străine până cca. sec. VII î.e.n, după care perioadă stilurile şi tehnicile indigene încep să se dezvolte şi să se răspândească, în special în timpul perioadei clasice, cca. 475-323 î.e.n., şi în perioada elenistică, cca. 323-27 î.e.n., până la absorbirea culturii greceşti în imperiul roman.
Aurul a fost utilizat pe o scară largă, cu lucrări în aur granulat şi filigran, dar fiind întrebuinţate puţine geme, până în perioada elenistică. Printre articolele principale s-au numărat inele, diademe, coliere, pectorali, cercei şi brăţări.
Unii dintre bijutierii greci actuali (ex. Lalaounis şi Zolotis) realizează piese din aur şi argint, sub formă de copii şi adaptări moderne ale formelor antice.