Diamantul Sancy („Marele Sancy”).
Un diamant indian faimos, uneori numit „Marele Sancy”, în formă de pară cu tăiere rose, cântărind 55,23 carate, despre a cărui istorie există câteva versiuni.
Prima înregistrare apare cca. 1593, atunci aparţinând lui Nicolas Harley, Sieur de Sancy (1546-1629), care l-a cumpărat din Constantinopol cca. 1570 şi l-a adus în Franţa. L-a împrumutat lui Henry III al Franţei, care l-a purtat la pălărie, şi lui Henry IV, care l-a amanetat. În 1599 a fost oferit spre vânzare.
Mai târziu, fratele lui Sancy, Christopher, conte de Beaumont, ambasadorul francez în Anglia, l-a vândut înainte de 21.03.1604 lui James I, care l-a purtat la pălărie. În 1625 a fost moştenit de Charles I (fiul lui James I), a cărui soţie, regina Henrietta Maria, l-a luat în Franţa împreună cu alte giuvaieruri (printre care diamantele „Oglinda Marii Britanii” şi „Oglinda Portugaliei”), şi l-a amanetat în 1647 ducelui de Epernon. Urmare a neplăţii împrumutului (şi) acest diamant a fost achiziţionat de cardinalul Mazarin (cca. 1654), care l-a oferit în 1661 regelui Louis XIV al Franţei.
(O poveste diferită, probabil legată de pietre diferite, spune că regina Henrietta Maria, după decapitarea lui Charles I, a dat diamantul Sancy spre păstrare contelui de Worchester, Somerset, iar acesta l-a restituit în 1660 lui Charles II, de unde a trecut la James II; după înfrângerea în bătălia de la Boyne, şi fuga acestuia în Franţa, în 1690 l-a vândut lui Louis XIV.)
După ce a fost achiziţionat de regele Louis XIV, o copie a diamantului a fost montată în coroana cu care a fost încoronat Louis XV; Sancy a fost purtat între 1725-1737 de soţia acestuia, regina Maria Leszczynska, iar mai târziu de Marie Antoinette şi Louis XVI. (Deşi, în general, se spune că a fost furat în 1792 de la Garde Meuble, inventarul din 1791 al pietrelor aflate aici atestă-posibil greşit-o greutate de 33 3/4 carate vechi, în timp ce Sancy a fost inventariat în 1691 ca având 53 3/4 carate vechi.)
Mai târziu a fost amanetat de către Directoratul francez marchizului de Iranda, în Madrid, şi niciodată răscumpărat; a fost achiziţionat de prinţul Manuel de Godoy (1767-1851), favoritul reginei Maria Louisa a Spaniei, de unde a trecut la Bourbonii spanioli.
În 1828 un diamant-considerat a fi Sancy-a apărut în Paris, fiind oferit-fără succes-lui Charles X, fiind vândut de un comerciant francez prinţului rus Nicolai Demidoff (mort 1829); fiul său Paul (şi nu Anatol, cum este uneori menţionat), l-a luat în Rusia, iar în 1865-sub numele „Demidoff”-moştenitorii acestuia l-au vândut în Londra unui neguţător din Bombay, Sir Jamsetjee Jeejeebhoy.
În 1867 a fost expus la Paris de Germaine Bapst. În 1906 un diamant considerat a fi Sancy (având aceiaşi formă şi greutate cu originalul) a fost cumpărat de lordul William Waldorf Astor ca dar de nuntă pentru nora sa, Nancy Langhorne (Lady Astor), fiind expus în 1962 la Louvre, Paris. A fost moştenit în 1964 de fiul ei, al III-lea viconte Astor, apoi de actualul (al IV-lea) viconte Astor.
În 1976 a fost achiziţionat de Louvre, fiind expus în Galerie d’ Apollon. (Un alt diamant, pe vremuri considerat a fi Sancy, a fost în proprietatea maharajahului de Patiala; avea greutatea de 60 carate vechi, alte dimensiuni, fiind considerat altă piatră.)
expertdiamant 