Diamantul Albastru al Coroanei.
Un diamant albastru despre care se spune că a fost descoperit în mina Kollur, în apropiere de Golconda, India de sud, cântărind 112 3/16 carate vechi, având tăiere indiană, cumpărat în 1642 de Jean Baptiste Tavernier, apoi vândut de acesta în 1669 lui Louis XIV.
Cunoscut apoi drept „Albastru Francez”, sau „Albastru Tavernier”, a fost tăiat în 1673 de către Sieur Pitau într-un briliant triunghiular, cântărind 67 1/8 carate vechi, redenumit oficial „Diamantul Albastru al Coroanei”.
A fost purtat de marchiza de Montespan, de Louis XIV (montat într-un pandant), de Louis XV după 1749, când a fost montat în Ordinul Lâna de Aur, împreună cu spinelul roşu Cote de Bretagne.
Purtat de Louis XVI, Marie Antoinette, şi alţii de la Curte. A figurat în inventarele franceze până în 1792, când a fost furat de la Garde Meuble. Nu se ştie dacă a fost recuperat.
O istorioară spune că a fost dus de hoţ la Londra, spart, şi retăiat în 2 sau 3 pietre. Acum se crede, bazat pe culoare şi calitate, că cea mai mare piatră rezultată (44,52 carate) este diamantul Hope; se sugerează (cu argumente pro şi contra) că celelalte 2 pietre rezultate ar fi „Brunswick I” (13,75 carate), pe vremuri aparţinând ducelui de Brunswick (vândut la Geneva, în 1874), şi „Brunswick II” (6,50 carate), vândut tot la Geneva. Despre aceste ultime două diamante, în prezent, nu se mai cunoaşte nimic.