BUDDHA DE SMARALD DIN BANGKOK.
Buddha de Smarald (Thai: Phra Kaeo Morakot; nume oficial Phra Phuttha Maha Mani Rattana Patimakon) este cea mai sacră imagine din Regatul Thailandei, o figurină a lui Buddha aşezat, realizată din jad jadeit (nu din smarald), îmbrăcată în aur, circa 45 cm înălţime. Este păstrată în Templul lui Buddha de Smarald (Wat / =templu Phra Kaew), în interiorul Marelui Palat din Bangkok.
Conform legendei, statuia a fost creată în India în anul 43 e.n. de către Nagasena, în oraşul Pataliputra, actualmente Patna, unde a rămas vreme de 300 de ani. Apoi, pentru a fi salvată de un război civil, a fost dusă în Sri Lanka / Ceylon.
În anul 457 e.n., regele Anuruth din Birmania a trimis o misiune în Ceylon, pentru a cere scripturi budiste şi pe Buddha de Smarald, pentru a susţine religia budistă în ţara sa. Aceste cereri au fost onorate, dar corabia a pierdut drumul la întoarcere, în timpul unei furtuni, şi a ajuns în Cambodia.
Când thailandezii au capturat Angkor Wat în 1432 (după o epidemie de ciumă), statuia a fost dusă la Ayutthya, apoi, Kamphaeng Phet, Laos, şi-în final-la Chiang Rai, unde conducătorul oraşului a ascuns-o.
Istoricii cambodieni au înregistrat capturarea acestei statui în faimoasa legendă Preak Ko Preak Keo. În orice caz, unii istorici de artă descriu Buddha de Smarald ca aparţinând stilului Chiang Saen din sec. XV, ceea ce înseamnă că este-de fapt-de origine Lannathai.
Sursele istorice indică apariţia lui Buddha de Smarald în nordul Thailandei, în regatul Lannathai, în 1434. O înregistrare asupra descoperirii spune că un fulger a lovit o pagodă dintr-un templu din Chiang Rai, după care ceva a devenit vizibil sub învelişul de stuc. Această statuie a fost scoasă de acolo, iar oamenii au crezut că este făcută din smarald, de unde numele.
Regele Sam Fang Kaen din Lannathai a vrut-o în capitala sa, Chiang Mai, dar elefantul care o purta s-a îndreptat-în trei rânduri-spre Lampang. Acest fapt a fost considerat un semn divin, iar Buddha de Smarald a rămas în Lampang până în 1468 când, în final, a fost dusă la Chiang Mai, unde a fost păstrată în Wat (=templu) Chedi Luang.
Buddha de Smarald a rămas la Chiang Mai până în 1552, când a fost dusă la Luang Prabang, pe atunci capitala regatului laoţian Lan Xang. Câţiva ani mai devreme, prinţul moştenitor din Lan Xang, Setthathirath, fusese invitat să ocupe tronul vacant din Lannathai. Când tatăl său Photisarath a murit, a devenit-de asemenea-rege de Lan Xang. Întors acasă, a luat cu el respectiva statuie a lui Buddha. În anul 1564 regele Setthathirath a dus-o în noua sa capitală, Vientiane.
În anul 1779, generalul thailandez Chao Phraya Chakri a început o insurecţie, a capturat Vientiane, şi a dus înapoi Buddha de Smarald în Siam, la Thonburi.
După ce a devenit regele Rama I al Thailandei, a mutat cu mare pompă statueta în prezenta locaţie, Wat Phra Kaew; se întâmpla în 22 martie 1784. Acum este păstrată în clădirea principală a templului, Ubosoth.
Buddha de Smarald este o simplă statuie de jad jadeit, dar este împodobită cu îmbrăcăminte făcută din aur. Există trei seturi diferite, care sunt schimbate de regele Thailandei sau un aghiotant al acestuia. Ele corespund sezonului de vară, sezonului ploios, şi sezonului rece. Cele două seturi care-în orice moment-nu sunt folosite, se află expuse în Marele Palat, unde pot fi văzute de public.
expertdiamant 