 |
| Adăugaţi o legendă |
Diamantul KOH-I-NOOR
Dacă ar fi să numesc un singur diamant, pentru păstrarea căruia un număr de oameni au preferat să suporte chinuri pe lângă care cele ale Infernului pot părea jocuri nevinovate de copii, acesta ar fi Koh-i-Noor, persanul pentru ,,Muntele de Lumină,,. Dar iată faptele, pe cât pot fi ele separate de legende venite din negura timpului:
Unul dintre cele mai faimoase-deşi nici cel mai mare, nicici cel mai bun-diamante, căntăreşte 108,93 carate, după re-tăierea din 1852. Înainte de aceasta, căntărea 186 carate. Conform legendelor indiene, are o vechime de 5000 de ani.
Înlăturând confuzii făcute până de curând, o teorie nouă argumentează că a fost descoperit în jurul anului 1655 în mina Kollur / Goloconda, aparţinând lui Mir Jumla, fiind dăruit ulterior lui Shah Jahan, împăratul moghul, şi de la care a fost moştenit de fiul său, Aurangzeb, împărat al Indiei între 1658-1707.
În 1739, conducătorul persan Nadir Shah invadează nordul Indiei, şi astfel Koh-i-Noor ajunge la Isfahan, Iran. În 1749 ajunge în Afghanistan, la conducătorul tribului Durrani, iar în 1813 în Lahore, la Ranjit Singh, numit şi ,,Leul din Punjab,,.
În urma celui de-al doilea război anglo-sikh, ajunge în stăpânirea East India Company, 1848-1849; ajunge la Londra în 1852, în proprietatea reginei Victoria. Soţul acesteia, prinţul Albert, pentru a-i îmbunătăţi forma şi strălucire, comandă re-tăiere pietrei la firma Coster; ca rezultat, Koh-i-Noor pierde aproape jumătate din greutate, fără să câştige nimic în plus.
Actualmente, montat într-o coroană, se află printre giuvaierurile regale britanice.
Acestea sunt doar câteva repere, pe scurt.
expertdiamant 
1 comentariu